Scrisă în 1819 de scriitorul german E.T.A. Hoffmann, această poveste te poartă pe aripile unei lumi fantastice.
Într-o vreme în care lumea îşi îndreaptă ochii numai spre ştiinţă, cu siguranţă că zânele nu mai au ce căuta! Totuşi, lumea din această carte este plină de magie, întreaga făptură fiind cuprinsă de miracole şi fantezii nebănuite.
Pe lângă povestea în sine, mie mi-au mai plăcut şi următoarele citate:
… cui nu-i dat să fie bogat, aceluia îi pier banii din buzunar, nici el nu ştie cum, n-are de pe urma lor decât supărare, şi, cu cât are bani mai mulţi, cu atât sărăceşte mai tare.
… Vom porni cât de curând război, cu înţelepciune, împotriva acestor duşmani ai civilizaţiei. Da! Duşmani ai civilizaţiei le numesc eu pe aceste zâne, fiindcă numai ele sunt acelea care, abuzând de bunătatea părintelui vostru, sunt vinovate că statul nostru zace încă în cel mai adânc întuneric. Ele sunt în primejdioasă legătură cu miraculosul şi, sub numele de poezie, răspândesc o otravă care îi face pe oameni cu desăvârşire incapabili să slujească reformele Iluminismului. Pe urmă, au tot felul de obiceiuri nesuferite şi potrivnice legilor poliţieneşti, obiceiuri din cauza cărora n-ar trebui să fie tolerate în niciun stat iluminat. Aşa, de pildă, aceste neobrăzate nu se sfiesc să se plimbe prin văzduh în trăsuri trase de porumbei, de lebede şi chiar de cai înaripaţi. Şi acum întreb pe Alteţa Voastră: face oare să ne ostenim să alcătuim şi să introducem biruri bine ticluite, atunci când există oameni în ţara noastră în stare să arunce pe horn, oricărui cetăţean uşuratic, câte mărfuri nevămuite vor? De aceea, Alteţă, imediat ce reformele vor fi anunţate, afară cu zânele! Palatele lor vor fi înconjurate de poliţie, lise vor lua primejdioasele lor averi şi vor fi date afară ca nişte vagabonde, să se ducă în ţara lor care, după cum Alteţa Voastră ştie din O mie şi una de nopţi, se numeşte Djinistan…
În ceea ce priveşte uneltele zânelor, acestea vor intra în vistieria princiară; porumbeii şi lebedele vor fi predate bucătăriei palatului, să se facă din ele fripturi delicioase, iar pe caii înaripaţi vom încerca să-i civilizăm şi să-i transformăm în animale utile, tăindu-le aripile şi ţinându-i permanent în grajduri ca în timpul iernii, procedee pe care sperăm să le introducem imediat, odată cu reformele.
Cineva poate să fie un mare savant şi totuşi să nu cunoască fenomenele cele mai obişnuite ale vieţii, părându-i-se vis ceea ce toată lumea ştie.
… îţi trecem cu vederea himerele şi ideile tale caraghioase. Aşa se întâmplă cu îndrăgostiţii. Te afli în prima fază a bolii şi trebuie să treci, la vârsta ta, prin toate neroziile prin care eu şi mulţi alţii am trecut, slavă Domnului, fără un public care să te compătimească.
… o iubire curată şi adâncă apare în viaţa exterioară sub forme cam caraghioase, lucru ce trebuie, desigur, atribuit ironiei adânci pe care natura o pune în orice manifestare omenească.
Încrederea în sine, …, e dovada forţei lăuntrice pe care trebuie s-o aibă orice om de stat vrednic.
… există încă şi acum oameni aventuroşi care, împotriva raţiunii, cred în toate aşa-zisele minuni din basme.
… femeile au câteodată idei foarte bizare, urmărind cu îndărătnicie un gând născut într-o clipă şi neluând în seamă atingerea dureroasă cu lumea…
… nimic nu-i mai amar decât chinurile dragostei, nimic nu seamănă cu nerăbdarea unui suflet deznădăjduit şi chinuit de dor şi de dragoste…
… vreo reformă pe ici, pe acolo – şi ministrul s-a şi apucat de ea, a fugit de la logodnă şi lucrează acum pe binele ţării. Am văzut eu după cum sforăie: trebuie să fie ceva important!
… de frică să nu moară, a murit.
Şi, fiindcă în organismul uman predomină gândirea, medicul trebuie să înceapă întotdeauna cu gândirea, cu spiritul, şi să considere trupul numai un vasal al spiritului, vasal care trebuie să se supună ordinelor seniorului său.
Pe lângă povestea în sine, mie mi-au mai plăcut şi următoarele citate:
… cui nu-i dat să fie bogat, aceluia îi pier banii din buzunar, nici el nu ştie cum, n-are de pe urma lor decât supărare, şi, cu cât are bani mai mulţi, cu atât sărăceşte mai tare.
… Vom porni cât de curând război, cu înţelepciune, împotriva acestor duşmani ai civilizaţiei. Da! Duşmani ai civilizaţiei le numesc eu pe aceste zâne, fiindcă numai ele sunt acelea care, abuzând de bunătatea părintelui vostru, sunt vinovate că statul nostru zace încă în cel mai adânc întuneric. Ele sunt în primejdioasă legătură cu miraculosul şi, sub numele de poezie, răspândesc o otravă care îi face pe oameni cu desăvârşire incapabili să slujească reformele Iluminismului. Pe urmă, au tot felul de obiceiuri nesuferite şi potrivnice legilor poliţieneşti, obiceiuri din cauza cărora n-ar trebui să fie tolerate în niciun stat iluminat. Aşa, de pildă, aceste neobrăzate nu se sfiesc să se plimbe prin văzduh în trăsuri trase de porumbei, de lebede şi chiar de cai înaripaţi. Şi acum întreb pe Alteţa Voastră: face oare să ne ostenim să alcătuim şi să introducem biruri bine ticluite, atunci când există oameni în ţara noastră în stare să arunce pe horn, oricărui cetăţean uşuratic, câte mărfuri nevămuite vor? De aceea, Alteţă, imediat ce reformele vor fi anunţate, afară cu zânele! Palatele lor vor fi înconjurate de poliţie, lise vor lua primejdioasele lor averi şi vor fi date afară ca nişte vagabonde, să se ducă în ţara lor care, după cum Alteţa Voastră ştie din O mie şi una de nopţi, se numeşte Djinistan…
În ceea ce priveşte uneltele zânelor, acestea vor intra în vistieria princiară; porumbeii şi lebedele vor fi predate bucătăriei palatului, să se facă din ele fripturi delicioase, iar pe caii înaripaţi vom încerca să-i civilizăm şi să-i transformăm în animale utile, tăindu-le aripile şi ţinându-i permanent în grajduri ca în timpul iernii, procedee pe care sperăm să le introducem imediat, odată cu reformele.
Cineva poate să fie un mare savant şi totuşi să nu cunoască fenomenele cele mai obişnuite ale vieţii, părându-i-se vis ceea ce toată lumea ştie.
… îţi trecem cu vederea himerele şi ideile tale caraghioase. Aşa se întâmplă cu îndrăgostiţii. Te afli în prima fază a bolii şi trebuie să treci, la vârsta ta, prin toate neroziile prin care eu şi mulţi alţii am trecut, slavă Domnului, fără un public care să te compătimească.
… o iubire curată şi adâncă apare în viaţa exterioară sub forme cam caraghioase, lucru ce trebuie, desigur, atribuit ironiei adânci pe care natura o pune în orice manifestare omenească.
Încrederea în sine, …, e dovada forţei lăuntrice pe care trebuie s-o aibă orice om de stat vrednic.
… există încă şi acum oameni aventuroşi care, împotriva raţiunii, cred în toate aşa-zisele minuni din basme.
… femeile au câteodată idei foarte bizare, urmărind cu îndărătnicie un gând născut într-o clipă şi neluând în seamă atingerea dureroasă cu lumea…
… nimic nu-i mai amar decât chinurile dragostei, nimic nu seamănă cu nerăbdarea unui suflet deznădăjduit şi chinuit de dor şi de dragoste…
… vreo reformă pe ici, pe acolo – şi ministrul s-a şi apucat de ea, a fugit de la logodnă şi lucrează acum pe binele ţării. Am văzut eu după cum sforăie: trebuie să fie ceva important!
… de frică să nu moară, a murit.
Şi, fiindcă în organismul uman predomină gândirea, medicul trebuie să înceapă întotdeauna cu gândirea, cu spiritul, şi să considere trupul numai un vasal al spiritului, vasal care trebuie să se supună ordinelor seniorului său.
Trimiteți un comentariu