De câte ori pe zi auzi întrebarea asta ? Cu siguranţă măcar o dată; poate de cinci ori, de zece sau de douăzeci de ori, dar cine mai stă să numere...
Este cea mai uzitată întrebare, ne-a intrat în sânge precum cafeaua de dimineaţă, înjuratul politicienilor sau tăiatul frunzelor la câini.
Întrebăm şi suntem întrebaţi automat ce (mai) facem; răspunsul vine tot la fel, automat, 'bine'.
Cât adevăr este însă în acest 'bine'?...
Unii zic că ar fi bine ca, măcar din când în când, să încercăm să fim şi sinceri; adică unora să le spunem pe bune ce mai facem, să le spunem măcar o parte din ce ne frământă şi să nu ne mai ascundem după acel 'bine'.
Conştientizarea sentimentelor cică face bine la psihic.
În loc să baricadăm totul în spatele bisilabicului 'bine', n-ar strica să încercăm să dăm voce frământărilor. De genul 'Cred că o să am zi groaznică la serviciu din cauza unui şef nou, am depăşit data scadentă la rată şi, în plus, nici cu prietena/prietenul nu stau lucrurile chiar pe roze'.
Repet, zic unii că ar fi bine...
Iar când o fi să ne spună alţii că nu se scaldă chiar în lapte şi miere, să manifestăm nişte empatie. Cică şi asta ar fi bine...
Până la urmă, fiecare hotărăşte ce, cum şi cât, dar să nu uităm să fim oameni.
Aşadar, ce mai faci?
Este cea mai uzitată întrebare, ne-a intrat în sânge precum cafeaua de dimineaţă, înjuratul politicienilor sau tăiatul frunzelor la câini.
Întrebăm şi suntem întrebaţi automat ce (mai) facem; răspunsul vine tot la fel, automat, 'bine'.
Cât adevăr este însă în acest 'bine'?...
Unii zic că ar fi bine ca, măcar din când în când, să încercăm să fim şi sinceri; adică unora să le spunem pe bune ce mai facem, să le spunem măcar o parte din ce ne frământă şi să nu ne mai ascundem după acel 'bine'.
Conştientizarea sentimentelor cică face bine la psihic.
În loc să baricadăm totul în spatele bisilabicului 'bine', n-ar strica să încercăm să dăm voce frământărilor. De genul 'Cred că o să am zi groaznică la serviciu din cauza unui şef nou, am depăşit data scadentă la rată şi, în plus, nici cu prietena/prietenul nu stau lucrurile chiar pe roze'.
Repet, zic unii că ar fi bine...
Iar când o fi să ne spună alţii că nu se scaldă chiar în lapte şi miere, să manifestăm nişte empatie. Cică şi asta ar fi bine...
Până la urmă, fiecare hotărăşte ce, cum şi cât, dar să nu uităm să fim oameni.
Aşadar, ce mai faci?
Trimiteți un comentariu