Trafic de gânduri...

Chiar şi cea mai mică baltă oglindeşte cerul de deasupra - zice un proverb german.

Închide ochii şi înţelege-l.
Acordă-ţi câteva secunde...
E prea frumoasă zicala ca s-o ignori, e prea adevărată ca s-o arunci în coşul nepăsării.
E prea puternică să nu te impresioneze. Pe tine, pe mine, pe noi.

Nu şi pe ei, pe cei mânaţi de setea ucigaşă de putere, mânaţi de foamea criminală de avuţie.
Foşti, actuali şi viitori domni şi doamne dregători ai ţării, cu ce v-am greşit noi, milioanele de bălţi neimportante în care totuşi se oglindesc cerul, speranţa, dorinţa, bunul simţ, onoarea, respectul?
Pentru că nu suntem mai mari, aveţi dreptul să ne călcaţi în picioare şi ne tulburaţi vieţile? Să ne murdăriţi gândurile când treceţi cu bocanţii voştri jegoşi şi să ne împuţiţi traiul când ne atingeţi cu duhoarea voastră de mortăciuni?
Ne obligaţi să ne fie silă de tot ce ne înconjoară şi chiar de noi, ne acoperiţi mişeleşte cerul albastru care trebuie să se oglindească în noi.
Cu ce drept vă spălaţi glodul de pe papuci în sufletele noastre?

Fie-vă ruşine că v-aţi lepădat de neamul românesc din care v-aţi tras seva!
Fie-vă ruşine şi temeţi-vă de ziua judecăţii!