Zilele trecute am mers la medicul de familie pentru o reţetă. Ştiam că s-ar putea să fie multă lume. Şi era. Lume, ca lume, dar 'vulturi' călare pe uşa cabinetului... ce să mai vorbim. M-am aşezat pe o bancă şi m-am pus pe aşteptat: un sfert de oră, jumătate, trei sferturi, o oră, o oră şi un sfert, o oră jumate.
Când am simţit că am ajuns la punctul maxim de fierbere, îl aud pe un nene povestind altuia:
"... să ştii că profesorul ăla e tare priceput; nu numai că ştie meserie, dar ştie şi să vorbească cu tâlc. La unul dintre seminariile cu studenţii de la medicină a venit şi a pus pe catedră un craniu uman şi o lumânare. A aprins lumânarea şi a început să predea lecţia folosindu-se de craniu. Înainte să se sfârşească seminarul, lumânarea se consumase şi mai fumega doar. Profesorul s-a oprit din predat şi le-a spus studenţilor: 'Aţi observat cum s-a consumat lumânarea asta? Aşa e şi cu viaţa noastră, se consumă fără să ne dăm seama... Depinde de noi dacă ne alegem cu ceva sau nu...
Apropo, vreau să vă întreb ceva, dar răspunsul îl ţineţi pentru voi: din seminarul ăsta v-aţi ales cu ceva sau doar aţi vegetat în ultimele două ore? A fost alegerea voastră să fiţi atenţi şi să învăţaţi ceva sau doar să fiţi prezenţi fizic, iar cu mintea brambura... Gândiţi-vă la ce v-am spus!..."
Istorioara asta mi-a alungat toţi nervii, toată frustrarea şi m-a pus pe gânduri...
Nimic nu e întâmplător!
Când am simţit că am ajuns la punctul maxim de fierbere, îl aud pe un nene povestind altuia:
"... să ştii că profesorul ăla e tare priceput; nu numai că ştie meserie, dar ştie şi să vorbească cu tâlc. La unul dintre seminariile cu studenţii de la medicină a venit şi a pus pe catedră un craniu uman şi o lumânare. A aprins lumânarea şi a început să predea lecţia folosindu-se de craniu. Înainte să se sfârşească seminarul, lumânarea se consumase şi mai fumega doar. Profesorul s-a oprit din predat şi le-a spus studenţilor: 'Aţi observat cum s-a consumat lumânarea asta? Aşa e şi cu viaţa noastră, se consumă fără să ne dăm seama... Depinde de noi dacă ne alegem cu ceva sau nu...
Apropo, vreau să vă întreb ceva, dar răspunsul îl ţineţi pentru voi: din seminarul ăsta v-aţi ales cu ceva sau doar aţi vegetat în ultimele două ore? A fost alegerea voastră să fiţi atenţi şi să învăţaţi ceva sau doar să fiţi prezenţi fizic, iar cu mintea brambura... Gândiţi-vă la ce v-am spus!..."
Istorioara asta mi-a alungat toţi nervii, toată frustrarea şi m-a pus pe gânduri...
Nimic nu e întâmplător!
Da... trist e ca ne dam seama prea tarziu de asta... si nici atunci cand ne dam seama, poate nu facem nimic sa schimbam ceva!
In valtoarea tineretii nu ne dam seama cum zboara anii... apoi, vin anii bilantului si nostalgiilor...