Eu sunt bordul unui student sârb. Acum câteva zile, stăpânul meu m-a scos în lume şi m-a adus într-o staţiune de la malul mării. E tare frumos aici: lume de tot felul, terase, restaurante, muzică, magazine, etc. ca la mare. Cum era de aşteptat, berea e la mare căutare, iar stăpânul meu o găseşte. Tot timpul. De când am venit aici, m-a încărcat – nu glumă! Ziua nu-i aşa greu, că stăm la soare, dar seara... să te ţii nenică!
Dacă n-ar fi atâtea terase, aproape am fi reuşit până acum să le luăm la rând seară de seară. Dar las’ că mai e vreme.
Azi-noapte însă am cam făcut-o lată. Şi el – stăpânul, şi eu – bordul.
A început să mă alimenteze de aseară. Nu ştiu ce-a avut în cap (de fapt cred că n-a avut nimic!), dar a pornit cu bere, apoi a dat-o pe tărie, mai târziu a luat ceva de mâncare că a început să se chiorlăie stomacul, a continuat cu nişte vin şi, la îndemnul pretenilor, a revenit la bere. Cam la fel au făcut şi ceilalţi 2 amici.
Păi cu aşa încărcătură mai putem fi condamnaţi că pe la 3 noaptea urlam de mama focului pe străzile din staţiune?
Noi şi greierii, doar că greierii nu se prea auzeau de urletele, pardon chiotele, noastre. Nu puteam înţelege cum de lumea doarme la ora aia! Serios aşa: cum să dormi la 3 noaptea când cerul e senin, vremea caldă, concediul în plină floare şi băutura... în funcţie de euroii din buzunar. Chiar nu se poate să dormi în condiţiile astea. Tocmai de aceea am încercat să-i „trezim” şi pe ceilalţi, dar n-am prea avut succes. În ciuda eforturilor noastre, nimeni nu ni s-a alăturat. Ba dimpotrivă. Ne-am ales numai cu nişte înjurături în diverse limbi. Cred că oamenii ăia nu ne-au înţeles! Ba au fost înjurături şi în limba sârbă. Pe alea le-am înţeles.
Las’ că diseară o luăm de la capăt, poate vom avea mai multe şanse.
Acum e trecut de amiază şi nu mă prea simt în apele mele. Parcă nici stăpânul nu-i în formă. Ce noroc însă cu Goran, un fel de capul răutăţilor din gaşcă. A mai găsit două beri în frigider. Ştiam eu că prietenul la nevoie se cunoaşte! Să trăieşti Goran! Ce ne-am mai distrat!!! Hai noroc şi când ne-o fi mai rău, aşa să ne fie!
Hâc!
Dacă n-ar fi atâtea terase, aproape am fi reuşit până acum să le luăm la rând seară de seară. Dar las’ că mai e vreme.
Azi-noapte însă am cam făcut-o lată. Şi el – stăpânul, şi eu – bordul.
A început să mă alimenteze de aseară. Nu ştiu ce-a avut în cap (de fapt cred că n-a avut nimic!), dar a pornit cu bere, apoi a dat-o pe tărie, mai târziu a luat ceva de mâncare că a început să se chiorlăie stomacul, a continuat cu nişte vin şi, la îndemnul pretenilor, a revenit la bere. Cam la fel au făcut şi ceilalţi 2 amici.
Păi cu aşa încărcătură mai putem fi condamnaţi că pe la 3 noaptea urlam de mama focului pe străzile din staţiune?
Noi şi greierii, doar că greierii nu se prea auzeau de urletele, pardon chiotele, noastre. Nu puteam înţelege cum de lumea doarme la ora aia! Serios aşa: cum să dormi la 3 noaptea când cerul e senin, vremea caldă, concediul în plină floare şi băutura... în funcţie de euroii din buzunar. Chiar nu se poate să dormi în condiţiile astea. Tocmai de aceea am încercat să-i „trezim” şi pe ceilalţi, dar n-am prea avut succes. În ciuda eforturilor noastre, nimeni nu ni s-a alăturat. Ba dimpotrivă. Ne-am ales numai cu nişte înjurături în diverse limbi. Cred că oamenii ăia nu ne-au înţeles! Ba au fost înjurături şi în limba sârbă. Pe alea le-am înţeles.
Las’ că diseară o luăm de la capăt, poate vom avea mai multe şanse.
Acum e trecut de amiază şi nu mă prea simt în apele mele. Parcă nici stăpânul nu-i în formă. Ce noroc însă cu Goran, un fel de capul răutăţilor din gaşcă. A mai găsit două beri în frigider. Ştiam eu că prietenul la nevoie se cunoaşte! Să trăieşti Goran! Ce ne-am mai distrat!!! Hai noroc şi când ne-o fi mai rău, aşa să ne fie!
Hâc!
Trimiteți un comentariu