Trafic de gânduri...

Pun pariu că nu prea ai habar cine sau ce e un poeziar.
Şi eu am aflat abia aseară. Întâmplător. Iar "descoperirea" nu putea să rămână nemarcată.
Aşadar, într-o discuţie cu fiică-mea despre lecţiile din carte, ajungem să vorbim despre poezii. O întreb cum se numeşte persoana care scrie poezii. Îmi răspunde instantaneu, cu maximă seninătate: poeziar!

Apoi izbucneşte într-un râs colorat cum numai copiii ştiu, distrându-se de cuvântul inventat pe bază logică: dacă persoana care pictează e pictor, cel care vinde e vânzător, iar cel care îi învăţă pe altii e învăţător, atunci cel care scrie poezii e poeziar!

Câte feliuţe are o portocală? Ştii? Probabil că nu, că doar ce om normal ar sta să numere aşa ceva?
Ei bine, altfel se pune problema când ai acasă un pitic mofturos cu fructele şi încerci, în fel şi chip, să-l convingi să mănânce totuşi.
Uite aşa m-am apucat să aranjez feliuţele ba în formă de floricică, ba mutricică, ba petale, etc.
Şi ce să vezi? De fiecare dată, fiecare portocală a avut 9 feliuţe.
Da, portocalele mele n-aveau număr par de feliuţe, nici 7, nici 8, nici 10 ci fix 9. E general valabilă regula?
Acum că tot începe sezonul portocalelor, ai putea verifica teoria. Aştept confirmări / infirmări. ;)

Hai că nu-l laud aiurea. Fiu-meu chiar e cel mai tare de la grădi! Adică nu s-a mai auzit de aşa performanţe.
Cu toţii am păţit-o la vremea noastră: fie am uitat gentuţa la grădi, fie căciula-mănuşile sau orice altceva. Sau am păţit-o şi mai original. Dar piciul meu e cel mai original.

Într-una dintre zilele trecute a plecat de acasă în papuci sport şi s-a întors în papuci... de casă! Papucii sport îi luase alt copil, mai zăpăcit decât el, aşa că piciul meu n-a avut de ales decât să se întoarcă în papucii de casă de la grădi.

Educatoarea a recunoscut sincer: în aproape 20 de ani de experienţă a păţit multe, foarte multe, dar niciodată nu i-a rămas un copil fără papuci! :))

A doua zi, ordinea a fost restabilită.

Ingeniozitatea la români e fără limite (am zis fără limite, nu fără număr!).
Dacă omul locuieşte la parter şi are o pisică, înseamnă că e iubitor de animale.
Ce se întâmplă însă când mâţa vrea să iasă pe afară iar stăpânul n-are vreme de aşa ceva? Doar n-o să-o arunce pe geam, nu?!
Nu, mai bine pune grilaj la geam împotriva hoţilor, iar pentru pisică face o scară:

Client: Cauciucuri de iarnă aveţi?
Angajat OMW: Nu. Dar şi dacă aveam, erau mai scumpe decât o maşină!

No comment!

Ruşine! Până la capătul pământului şi înapoi! Ruşine, Ministerul Educaţiei!
Trec peste faptul că în sistemul de învăţământ de stat - obligatoriu şi gratuit - părinţii trebuie să cumpere (!) manualele ca să aibă din ce învăţa copiii...
Ruşine şi mai mare însă pentru Minister deoarece a aprobat un manual care colcăie de greşeli. Cartea de matematică pentru clasa a II-a, secţia germană, are cel puţin câte 2 greşeli pe pagină - greşeli de tipar, greşeli de declinare, de toate. Ca să fie!
Asta-i minunata carte:
Mostre de GREŞELI:
- "Mündliches  Übungen" - corect: Mündliche Übungen
- "in fallender Reihenfdgen Zahlen" - corect: in fallender Reihenfolge die Zahlen
- "Reihenfdge" - corect: Reihenfolge
- "zahlen" - corect: Zahlen

M-a pus necuratu' să caut pe youtube! Pentru că n-am vreme de holbat ochii la TV, am zis că rezolv cu youtube-ul şi aflu repede cam ce se mai poartă în materie de videoclipuri româneşti.
Şi ce-mi fu dat să văd?

Filosofia clipurilor e simplă: cât mai multe piţipoance, cât mai dezbrăcate şi mişcătoare din toate cele...
No, bun! Deci n-am ratat nimic. Sau mă înşel? Tu ai văzut ceva care să iasă din tiperele de mai sus şi să fie producţie românească?

Din câte am înţeles, noul Cod Civil nu-i mai lasă pe părinţi (?!) să-şi numească progeniturile în fel şi chip, încercând astfel să-i protejeze pe copii de prenume indecente şi ridicole.
În concluzie, gata cu Mercedesa, Dolar, etc.
Bun, dar ce se întâmplă cu prenumele puse invers? Sunt în continuare acceptate? Adică X are voie să-şi numească băiatul Maria şi pe fată Ion? Nu râde, că există!
Săracii copii n-au nicio vină, dar vor încasa batjocură toată viaţa. Iar dacă ajung în vreo funcţie.... să te ţii!
De exemplu, să nu te bufnească râsul când te duci la ŞEFA de la Registrul Comerţului şi i te adresezi cu "d-na Irinel Păsculeţ"?
Iar ea n-are nicio vină. Nici tu.

Inifinitul nu e pentru Excel după cum mă aşteptam. Chiar am crezut că n-are limite, dar nici n-am avut curiozitatea să văd dacă e aşa.
Dar nevoia te învaţă - aşa se zice. Şi uite că m-a învăţat şi deşteptat.
Excelul, doamnelor şi domnilor, are limite. Ca număr de rânduri, limita este la 65.536.
Mai mult nu poate; cel puţin al meu nu poate mai mult de atât:

Ca număr de coloane e şi mai limitat: 256 de bucăţi, adică ajunge până la IV.
Dacă vrei mai mult, te duci pe altă pagină sau îţi deschizi frumuşel un alt document. End of story!