Trafic de gânduri...

Ne place să ne jucăm! De când suntem în pântecele mamei, până când ajungem de-o schioapă, apoi la grădiniţă, la şcoală şi în viaţă. Câteodată devenim prea 'serioşi' din cauza treburilor 'serioase' cu care avem de-a face şi uităm de joacă. Dar ea revine în fel şi chip în viaţa noastră, fie că ne dăm seama sau nu.
Joaca ne face mai frumoşi, mai zâmbitori, mai copii. Iar copiii sunt tot ce există mai frumos în lumea asta....

Dar să ne întoarcem la joacă!
Pe mine m-a fascinat întotdeauna joaca cu lumini şi umbre. Cred însă că fiecare a făcut, măcar o dată, nişte modele în umbră. Ele se pot exersa la orice vârstă. Rezultatul este acelaşi: bună dispoziţie.
Uite, dacă chiar nu-ţi mai aminteşti cum se face, ai mai jos câteva modele. Pun pariu că-ţi ies (măcar unele).
Hai, nu mai sta pe gânduri! Închide jaluzelele, fă rost de o veioză şi... pune-te pe treabă!

Sus, pe gardul dinspre vie,
O găină cenuşie
Şi-un cocoş împintenat
S-au suit şi stau la sfat:
- Ia te uită, mă rog ţie,
Cât de sus ne-am înălţat!...

Şi deodată, cu glas mare,
Începură amândoi,
Să cotcodăcească-n soare:
- Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...
Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...

Dar de sus, din corcoduş,
Pitulându-se-ntre foi,
Mititel şi jucăuş,
Le-a răspuns un piţigoi:
- Câţi-ca-voi! Câţi-ca-voi!...

Într-o lume atât de imperfectă cum e a noastră, visele trebuie să fie perfecte!

Şi astfel, balanţa vieţii îşi păstrează echilibrul.

Fără număăăăăăr, pentru toată lumea!
Ia d'acilea, neamule:

Conform zicalei 'viaţa-i o luptă, deci te luptă!', încerc să pun în practică o altă zicală: "Dacă soarta îţi oferă... lămâi, fă-ţi limonadă. Apoi caută pe cineva căruia soarta îi oferă vodcă şi daţi o petrecere!"

Zâmbeşte! Poate fi o altă zi bună!

Vorbele sunt de prisos :))